Bucle de Aur și cei trei urși

A fost odată, într-o căsuță de lemn din inima pădurii, o familie de trei urși. Era Tata Urs, mare cât un munte, Mama Ursoaică, de mărime mijlocie, și Ursulețul, cel mai mic și mai mititel dintre toți. Într-o dimineață, Mama Ursoaică a pregătit terci pentru micul dejun. Dar terciul era mult prea fierbinte ca să poată fi mâncat. — Hai să ne plimbăm puțin prin pădure, a spus Tata Urs, până se răcește terciul. Așa că cei trei urși au ieșit din casă și au lăsat ușa întredeschisă, doar puțin.

Nu după mult timp, o fetiță a trecut prin pădure. Avea părul auriu și buclat ca razele soarelui, așa că toți îi ziceau Bucle de Aur. Fetița a zărit căsuța și a văzut că ușa era deschisă. — Bună ziua! a strigat ea. Nimeni nu i-a răspuns. Era o fetiță curioasă și îi era și foame, așa că a intrat în vârful picioarelor. Și acolo, pe masă, erau trei boluri cu terci.

A gustat din terciul din bolul cel mare. — Au! Terciul ăsta e prea fierbinte! A gustat din terciul din bolul mijlociu. — Brrr! Terciul ăsta e prea rece! Apoi a gustat din terciul din bolul cel mititel. — Mmm! Terciul ăsta e taman cum trebuie! Și l-a mâncat pe tot, până la ultima linguriță.

Apoi Bucle de Aur a văzut trei scaune. S-a așezat pe scaunul cel mare. — Scaunul ăsta e prea tare! S-a așezat pe scaunul mijlociu. — Scaunul ăsta e prea moale! Apoi s-a așezat pe scaunul cel mititel. — Scaunul ăsta e taman cum trebuie! Dar s-a foit și s-a răsucit, și crac! Scăunelul s-a rupt în bucăți, iar ea a căzut, poc, pe podea.

Acum Bucle de Aur era foarte somnoroasă. A urcat la etaj și a găsit trei paturi. S-a întins în patul cel mare. — Patul ăsta e prea înalt! S-a întins în patul mijlociu. — Patul ăsta e prea jos! Apoi s-a întins în patul cel mititel. — Patul ăsta e taman cum trebuie. A tras peste ea plapuma colorată, făcută din petice, și într-o clipă a adormit adânc.

Curând, cei trei urși s-au întors acasă. — Cineva a mâncat din terciul meu, a spus Tata Urs cu vocea lui mare, mare. — Cineva a mâncat din terciul meu, a spus Mama Ursoaică cu vocea ei mijlocie. — Cineva a mâncat din terciul MEU, a spus Ursulețul cu vocea lui mică, mititică, și l-a mâncat pe tot! Apoi au văzut scaunele. — Și cineva s-a așezat pe scăunelul meu, a strigat Ursulețul, și l-a stricat!

Au urcat scările. — Cineva s-a culcat în patul meu, a spus Tata Urs. — Cineva s-a culcat în patul meu, a spus Mama Ursoaică. — Cineva s-a culcat în patul MEU, a piuit Ursulețul, și încă e acolo! Bucle de Aur a deschis ochii. A văzut trei urși care se uitau la ea de sus! A sărit din pat. — Vai! Îmi pare așa de rău! a strigat ea. Am mâncat terciul și am stricat scăunelul. N-ar fi trebuit să intru în casa voastră fără să întreb.

Urșii s-au privit între ei. — Ei bine, a spus Mama Ursoaică cu blândețe, n-a fost deloc frumos să intri fără să întrebi. Dar îți mulțumim că ți-ai cerut iertare. Bucle de Aur l-a ajutat pe Tata Urs să repare scăunelul, iar Mama Ursoaică a făcut din nou terci, taman cum trebuie, pentru toți. Apoi Bucle de Aur a alergat acasă la mama ei și i-a povestit tot. Și de atunci, a bătut mereu la ușă și a întrebat mereu mai întâi. Iar uneori se întorcea în vizită la Ursuleț, și se jucau împreună prin pădure. Noapte bună.